Acum 25 de ani, la 21 şi 22 martie 1986, câteva explozii curmau viaţa a 25 de oameni în adâncul minei Vulcan, din Valea Jiului. Era doar una din tragediile dintr-un şir lung de accidente soldate cu victime ale mineritului românesc. În ultimii aproape 40 de ani, 289 de ortaci au murit în astfel de evenimente.
La 21 martie 1986 două explozii produse în “măruntaiele” minei Vulcan, din cauza acumulării de gaz metan, curmau viaţa a 17 mineri. A doua zi, o altă deflagraţie ducea la decesul a încă 8 oameni, majoritatea fiind specialişti ce coborâseră în abataj pentru a investiga cauzele evenimentului tragic produs cu o zi înainte. În total, 25 de vieţi aruncate în nefiinţă. O parte din conducerea minei, directorul şi şeful sectorului în care se produsese incidentul.
Dar întâmplarea de acum 25 de ani era doar una dintr-un şir lung de evenimente tragice ce îndoliaseră sute şi sute de destine. Începând cu anul 1972 şi până astăzi, numai puţin de 289 de oameni şi-au pierdut viaţa în accidente de muncă prin minele României, fie că a fost vorba de explozii cauzate de acumulări de gaz metan, căderi de la înălţime în puţuri subterane, surpări ale tavanului abatajului şi altele. Dintre aceştia, 192 “aparţin” epocii Ceauşescu, între 1972 şi 1989 găsindu-şi moartea în mină un număr de 192 de truditori ai scoaterii cărbunelui la suprafaţă. Nici după 1990, pierderea de vieţi omeneşti nu a încetat, şi chiar dacă numărul victimelor s-a micşorat, cel al evenimentelor soldate cu morţi s-a îndesit. Fără a le mai pune la socoteală şi pe cele soldate doar cu răniţi, deşi în multe cazuri gravitatea rănilor a fost deosebit de mare.
Cu toate acestea, cea mai mare tragedie a mineritului românesc rămâne cea petrecută la 7 iunie 1920, când deflagraţia unor cartuşe de dinamită la Puţul 1 al minei Anina s-a soldat cu decesul a 270 de mineri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu